Situare: situată în Văleni-Piatra Neamţ; str. Magnoliei. Scurt istoric: ctitorită de Petru Rareş şi apoi de Al. Lăpuşneanul în 1574. Descriere: Monument istoric şi de arhitectură religioasă construit din lemn. Din punct de vedere arhitectural, biserica poate fi calificată fără nicio rezervă ca fiind una dintre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii populare în lemn. Întreaga construcţie, executată din bârne şi scânduri groase de brad şi de ştejar pe temelie de piatră, trădează o mână de virtuos care a fixat în fiecare perete precizie, pricepere şi imaginaţie. Este de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă, fără sânuri laterale şi cu altar pentagonal, clopotniţa aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperişul de şindrilă îmbracă întreaga construcţie în mod unitar, fără a sublinia la exterior decât prezenţa altarului. Interiorul este împărţit în pronaos, naos şi altar, pridvorul de la apus constituind, fără îndoială, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor şi cel al uşii de la intrare sunt ornamentate cu încrustaţii dense, care alcătuiesc motive geometrice de o meticuloasă execuţie. În plus, la uşă, frecventul decor al şnurului în relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Ştefan cel Mare. Boltirea semicilindrică a pronaosului este rezolvată în mod original, mai ales în ceea ce priveşte susţinerea ce se realizează în trepte de formă poligonală, ale căror dimensiuni se reduc în partea superioară. Catapeteasma actuală este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavând nici pe departe forma tradiţională. În locul fundalului de lemn sculptat care separă naosul de altar şi pe care sunt pictate scenele şi portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci rânduri de icoane aşezate pe un perete de scânduri, fără a se respecta o succesiune prestabilită. Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistică deosebită. Este vorba de cel puţin trei grupe de icoane distincte ca stil şi chiar ca structură plastică, fiind executate, fără nicio excepţie, pe bucăţi de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI şi XVII, iar ca factură artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reuşite creaţii ale genului iconografic.